Ce facem cu cifrele?

Într-o economie tot mai dinamică și imprevizibilă, atât companiile, cât și organizațiile neguvernamentale își adaptează strategiile pentru a răspunde provocărilor actuale. De la schimbări economice la nevoi sociale în creștere, este esențial să înțelegem cum pot coopera aceste două sectoare pentru a construi un viitor sustenabil.
Acest articol explorează modul în care problemele educaționale din România afectează piața muncii și cum un parteneriat solid între mediul de afaceri și ONG-uri poate contribui la schimbarea acestei direcții.

Problemele sociale majore cu care ne confruntăm

Sunt convinsă că citești știrile zilnic, cauți indicii despre modul în care merge economia și încerci să înțelegi contextul pieței. Cu toții facem asta, este modul în care ne setăm reperele.

Cel mai probabil, în fiecare zi depui eforturi pentru a îmbunătăți procesele interne, pentru a optimiza costurile și pentru a construi relații cu clienții. Urmărești discuții, conferințe, analize și faci proiecții pe termen mediu-lung.

La fel facem și noi, încercăm să înțelegem contexte sociale și economice. Dar în ultimele luni, ne-am oprit la următoarele titluri:

1. România, primul loc în Uniunea Europeană după rata abandonului școlar
2. Eurostat: 34,5% dintre români se află la limita sărăciei sau a excluziunii sociale, cel mai ridicat procent din UE
3. România are un sfert de milion de copii nescolarizați
4. Jumătate din copii se nasc la sat.

Și acum, am o întrebare:

Cum va arăta piața muncii în România în 2035, dacă păstrăm aceeași direcție? Cum putem să construim afaceri și să gândim creșteri economice, dacă piața locală nu are educație și, implicit, nici putere de cumpărare? Și nu generează nici forță de muncă?

Toți acești copii care intră acum pe băncile școlii, în 2035 ar trebui să aibă o diplomă și să fie adulți funcționali, într-un mediu sănătos.

Nevoia unui parteneriat solid între afaceri și ONG-uri

Din păcate, fără un parteneriat solid între mediul de afaceri și ONG-urile care implementează programe de educație în completarea curriculei naționale, pare că luptăm pentru nimic. Nu garantează nimeni și nimic un succes absolut, dar din indicatorii pe care îi urmărim și din îmbunătățirea continuă a proceselor, ne străduim să schimbăm măcar procentele în cele câteva școli cu care lucrăm.

Te invit să citești rapoartele anuale ale asociatiei EduAct, ca să fii puțin mai aproape de noi.

Resurse:

• https://www.zf.ro/eveniment/romania-primul-loc-uniunea-europeana-dupa-rata-abandonului-scolar-21896985
• https://www.caleaeuropeana.ro/eurostat-345-dintre-romani-se-afla-la-limita-saraciei-sau-excluziunii-sociale-fiind-cel-mai-ridicat-procent-la-nivelul-ue/
• https://www.hotnews.ro/stiri-esential-26224113-romania-are-sfert-milion-copii-nescolarizati-banca-mondiala-autoritatile-romane-vor-reduca-decalajul-abandonului-scolar-dintre-mediul-urban-rural.htm
• https://www.zf.ro/eveniment/jumatate-viitorul-romaniei-naste-sat-unde-politicile-programele-22100739